CE ESTE ANARHISMUL (in fiecare dintre noi zace un mic anarhist)

Majoritatea cred ca a fi ANARHIST, inseamna a fi hot, criminal, terorist, caruia ii place dezordinea si haosul. Aceasta este imaginea pe care GUVERNANTII doresc sa ne-o faca pentru ca populatia sa ne condamne, sa ne urasca, sa le fie frica de noi,sa fim priviti ca niste paria ai societatii.NIMIC MAI FALS.
ASCULTATI aceasta melodie care este IMNUL ANARHISTILOR ROMANI-

Vezi mai multe din Muzica, Videoclipuri pe 220.ro


ANARHISMUL este o doctrină și mișcare politică ce a luat naștere in secolul al XIX-lea pe continentul european. Termenul "anarhism" provine din grecescul "anapxia" (care înseamnă „an- archon“ (fără stăpân) ( derivat din cuvântul din limba greaca veche an-archos, care s-ar traduce în limba română prin expresia fără conducere sau fără conducători). În sensul cel mai general, "ANARHISMUL este convingerea fermă că toți conducătorii sunt în ultimă instanță opresivi și, ca atare, trebuie eliminați/înlăturați.. Printre primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez - Pierre-Joseph Proudhon, ruși - Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian - Errico Malatesta și germanul Max Stirner.

Anarhismul susține desfiintarea STATULUI existent ca principala sursă a asupririi si exploatării oamenilor. Anarhismul desfiinteaza un edificiu pentru a crea un altul, ORDINEA statală este înlocuită cu ORDINEA NASCUTA din LIBERTATE. ANARHISMUL a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea Que-est-ce que la propriété? (Ce este proprietatea?), realizează prima critică economică a statului.

Din EUROPA, anarhismul se extinde și în SUA. Scriitori ca Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Josiah Warren pun bazele unui curent anarhist distinct față de cel european, acesta caracterizându-se prin PRAGMATISM și INDIVIDUALISM.

Astfel, există două mari curente anarhiste corespunzătoare locurilor de apariție. S-a conturat un anarhism de STANGA (european), bazat pe scrierile lui Proudhon, Nestor Mahno, Errico Malatesta sau Piotr Kropotkin și un anarhism de DREAPTA (american), fundamentat prin scrierile lui Benjamin Tucker, Lysander Spooner, Murray Rothbard, David Friedman.

Anarhismul nu neagă ordinea, ci legile așa cum au fost făcute de om pentru guvernarea unor mase mari de alți oameni.Nu exista legi pentru libertate,toate legile sunt facute pentru restrangerea unor libertati.LEGILE sunt bariere insa doar pentru oamenii simpli, pe conducatori ii ocolesc, acestia sar peste ele. Anarhiștii sustin că refuzul lor față de constituții și guverne nu inseamnă promovarea “fărădelegii”. Ei sustin că justiția reală este naturală, inerentă, și se va afirma prin dezvoltarea liberă a "socialității" omului: înclinația lui naturală (atunci când nu este închistată de legi) de a trăi pe baza principiilor și practicilor de "ajutor reciproc". Tocmai pt că se bazează pe trei principii simple și universale (libertate, egalitate și ajutor reciproc), anarhismul a fost îmbrățișat in Vest, Est, Nord și Sudul politic, dar și în artă (poezie, proză, teatru, pictură și grafică etc.). Anarhismul are o influență predominantă în multe mișcări politice contemporane, inclusiv în campaniiile împotriva brutalității poliției,a armatei,a cenzurii, a arestarilor preventive,a dictaturii, a coruptiei statale, populismului si demagogiei.Anarhistii nu sunt organizati,in general,in fundatii,ligi,organizatii,datorita spiritului lor de LIBERTATE, ei sunt oamenii strazii si refuza sa se inroleze,inregimenteze,sa asculte de sefi si prefera sa actioneze spontan, de multe ori solitar,cele cateva organizatii existente fiind mai mult necesare ideologic, informativ, anuntand evenimente sau data unor proteste.
In final,trebuie sa recunosc ca,uneori,suntem cam violenti, dar aceasta fiindca suntem PROVOCATI,in primul rand, iar in al doilea, am invatat ca PUTERII si fortelor ei de represiune le este frica DOAR DE BATAIE, cand vorbim pasnic cu ei, SCUIPA PE NOI!
Daca nu ar fi fost REVOLTA ANARHISTA din decembrie 1989, revolta violenta,cu multi morti si raniti din partea anarhistilor revolutionari, eram acum condusi tot de Ceausescu.Da click pe poza de mai jos si uita-te la ei, sunt anarhistii strazii, carora azi le spuneti golani,huligani si derbedei:

De doua decenii, in fiecare luna de decembrie, nu doar comemoram Revolutia romana din 1989, dar incercam sa elucidam, cu un plus de informatie si coerenta in rationamente, ce s-a intamplat, dar nimeni nu vrea sa recunoasca adevarul,ca a fost o REVOLTA A ANARHISTILOR REVOLUTIONARI.

Mai ales ca suntem mereu bombardati de analisti si specialisti ai gandirii cu accente de caricaturizare si ducere in derizoriu a unor evenimente platite cu sange. O demonstratie bazata pe premise si pe dovezile din strada ,dar refuzata de autoritati (ar fi rusinos sa recunoasca),demonstreaza CLAR ca a fost o revolta spontana a anarhistilor revolutionari. Credeti oare ca raposatul DAN IOSIF si alti anarhisti revolutionari de notorietate au fost academicieni, usi de biserica, calugari franciscani? Nu, erau baietii strazii,care incalcau legea zi de zi, cei cu tinuta morala ireprosabila au stat la revolutie ascunsi sub pat.

ROMANIAN "Anarcho-Syndicalist Initiative"(ASIR)

A few months ago was founded in Romania the "Anarcho-Syndicalist Initiative". The comrades run an actual and very informative Blog and set as an aim, the popularization of Anarcho-Syndicalism inside the working class in Romania.
What is the Anarcho-Syndicalist Initiative from Romania (ASIR)?

The Anarcho-Syndicalist Initiative from Romania is an anarchist project, more accurately – an anarcho-syndicalist project, initiated in order to promote the principles of revolutionary syndicalism.

Which are our objectives?

Our objectives are to initiate a criticism of the current labor unions that are operating on the labour market and which are run in an undemocratic manner, to make known libertarian ideas, to solidarize with the working class and other oppressed social groups under the current system and to contribute for the formation of an anarcho-syndicalist movement in Romania.

What exactly is A.S.I.R. and in what direction does it tend to develop?

Currently we try to promote our project publishing a newsletter. This newsletter has the role of making our position clear about the syndicalist movement, to define , for those interested, the principles that form the basis of our initiative and to indicate the model of social and economical organization according to libertarian principles.
The A.S.I.R. collective has also into account the participation at social actions in order to assure an anarchist presence among syndicalists at protests and marches, among minorities of any kind that claim a proper status in society and, generally, wherever there are to be found actions that intend to produce changes in order to emancipate the society form the tyranny of the state , of capitalism or religion.

The Anarcho-Syndicalist Initiative tends to be a part of the International Workers Association, with whose statutes and principles we identify ourselves. This adhesion is mostly due to the awareness of the importance of international solidarity. We believe that joining such an organization should contribute to a better assimilation of ideas among members of A.S.I.R. that will find a source of inspiration from the long tradition of the existence of this organization.

What is the motivation for such a project and what does it tend to accomplish?


The society is divided into social classes, between those who dominate and the oppressed. Starting from the conviction that the privileges of some are the source of abuse and injustice, we identify wherever there is hierarchy and authority – the source of evil in the society in which we live.

These forms of illegitimate social existence inherently are those that lead our destinies.

Thus the State, capitalism and religion – should be subject of scrutiny in order to certify if the authority exercised by them meets the conditions that should be established as the basis of our society.

We believe that more than often it does not and their actions turn against all of us, our history is but a long train of abuses and usurpations, made by those endowed with authority.

Thus the State is in charge of controlling the education, of inoculating obedience in order to conserve power and of promoting unhindered the interests of the ruling class, capitalism is responsible for creating an unequal and unjust economical society , religion is accountable for imposing their dogmas as being absolute truths and to make the social misery to be ignored.


All this make possible the arbitrary decisions made by some against others, directly or indirectly.

Given the above, we are fighting for a society organized horizontally, based on the non-hierarchical principle , composed of a network of voluntary associations, coordinated by direct democracy, that cooperate among themselves in accordance with the principles of libertarian communism.

In this sense, we consider anarcho-syndicalism the best suited model of organization, beginning from the workplace where we have the power to exchange ideas, where we can make us heard and where we can act and continuing into other realms of the social networks.

Julian Assange, matematicianul ANARHIST din spatele Wikileaks..!

ecuadorul i-a acordat azil politic lui assange, declaratia ministrului de externe ecuadorian a fost fantastica: "nu suntem colonie britanica, sa fie clar"


Julian Assange, omul din spatele afacerii Wikileaks este un tânăr australian,anarhist declarat, care a învăţat încă din copilărie să trăiască ca un nomad şi să-şi facă pierdute urmele, între un tată director de teatru în continuă mişcare şi o mamă care, după două divorţuri, a căutat invizibilitatea pentru a nu i se lua copiii, notează Corriere della Sera .

Genial şi neliniştit, Assange devine "hacker", matematician, fizician şi chiar criptograf, din spirit anarhist şi de frondă împotriva tuturor organizaţiilor ierarhice. Julian spune că a învăţat de la Kafka, Koestler şi Soljeniţin că adevărul, creativitatea, iubirea şi compasiunea sunt inevitabil corupte de orice instituţie.

Astfel le combate pe toate şi pentru a demonstra absoluta sa încredere în individ, creează o structură "amatoristă", dar foarte sofisticată, capabilă să culeagă peste tot informaţii şi documente secrete, garantând anonimatul surselor şi fiind capabilă să le răspândească peste tot fără cenzură, datorită folosirii unor site-uri-oglindă şi a cel puţin 20 de servere, răspândite în cele mai îndepărate colţuri ale lumii.Julian foloseste in principal 2 metode, prima,hackerismul,spargerea site-urilor unor institutii ale puterii si preluarea informatiilor si a doua, faptul ca in orice institutie exista una sau mai multe persoane cu spirit anarhist, de fronda,disidente, dispuse sa furnizeze informatii secrete,confidentiale, sub acoperirea anonimatului.

Totul fără a avea un sediu, o structură antreprenorială autentică, sau surse de finanţare stabile. Numai donaţii şi muncă voluntară. De la începutul său, în urmă cu patru ani, fenomenul WikiLeaks.org a suscitat discuţii, dar saltul de calitate ,respectiv - publicarea a circa 92.000 de documente secrete ale Pentagonului referitoare la războiul din Afganistan, cea mai mare scurgere de informaţii din istoria militară americană - obligă la recunoasterea fortei sale. Analistii puterii isi pun o gramada de intrebari,printre care 2 sunt mai importante:
Prima: este oare misteriosul site, care le dă cuvântul acelor "whistleblowers" - disidenţii interni ai întreprindrilor, organelor guvernamentale, structurilor militare - noul şi cel mai mare impact al Internetului asupra lumii informaţiilor? Asistăm oare la zorii noului "jurnalism ştiinţific" anunţat chiar de Assange? Sau ne aflăm în faţa unei forme de "info-vandalism” aşa cum a denunţat cercetătorul Steven Aftergood, şi el invitat să facă parte din echipa Wikileaks.

Cealaltă întrebare este legată de prima şi priveşte personalitatea lui Assange: cine este cu adevărat acest misterios bărbat de 39 de ani despre care se ştie foarte puţin, exceptând poveştile aventuroase relatate chiar de el puţinilor jurnalişti care au reuşit să se apropie de el?
Wikileaks, o organizaţie "fără sediu fix" (are adrese în Suedia, Belgia şi Islanda) s-ar putea stabili chiar la Reykjavik, unde a fost aprobată recent o lege foarte permisivă:

"cine vrea să publice informaţii secrete, inclusiv cele care privesc securitatea militară a unei ţări, o va putea face de pe site¬uri islandeze fără a risca puneri sub acuzaţie. Un porto franco pentru jurnalismul de investigaţie".
Dar Wikileaks nu este o organizaţie jurnalistică, spun chiar activiştii săi anonimi, ci numai un colector foarte eficient de documente, de material oferit publicului fără medieri.

Assange are idei: Wikileaks LUPTA PENTRU LIBERTATE, vrea să denunţe regimurile opresive ale fostelor republici sovietice, din Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Africa sub-sahariană.De asemenea, publica si documente ale fostelor tari care s-au aflat sub controlul URSS, inclusiv Romania. Dar de când s-a născut, în 2006, site-ul a publicat ,din pacate, mai ales poveşti americane: războiul din Afganistan, Guantanamo, Sarah Palin, Scientologia, pe lângă poveşti de corupţie în Kenya şi un document privind o campanie de asasinate politice în Somalia.

Documentele au deschis desigur noi orizonturi iar Wikileaks a fost premiat de mai multe ori şi a primit donaţii cu care îşi plăteşte cheltuielile.

Radicalizarea crestinului ortodox contra dictaturii

INVATATURA lui Iisus Christos, TREBUIE luată în serios în mod radical, şi aplicată de asemenea cu privire la organizarea socială şi libertatea fiinţei omeneşti.

ORTODOXISMUL creştin se întemeiază, din punct de vedere social, pe "revoluţia personală", prin schimbarea de sine a fiecărui individ şi prin aplicarea principiilor de dreptate creştine în prezent, şi nu în aşteptarea ZILEI celei mari. Din punct de vedere creştin, ortodoxismul creştin se întemeiază pe o legătură personală şi directă cu Iisus Christos. Pentru ortodox,DUMNEZEU e tată, şi nu STAPAN, iar creştinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, şi nu SCLAV. În re-ortodoxismul creştin, aceasta se cheamă schimbare de dialectică. Creştinul ortodox de tip nou, crede în viaţa veşnică, si nu aşteaptă moartea din partea GUVERNANTILOR cu mâinile în sân.

RE-Ortodoxie , Ortodoxism in libertate

Prima scriere creştină cu idei de dreptate sociala a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la început după un mod de viaţă ce ar putea fi încadrat uşor în mai multe curente anarhiste contemporane.

În Reforma protestantă se poate afla ideea - chiar dacă aceasta nu e anarhistă în mod direct - corform căreia credinciosul trebuie să aibă o relaţie directă cu Dumnezeu, precum şi voinţa de a pune în practică principiile creştine nu numai în vederea vieţii viitoare, ci pentru viaţa de toate zilele.

În primele secole creştine a apărut erezia monarhismului (CONDUCATORII sunt superiori poporului), potrivit căreia în Sfânta Treime creştină, Tatăl ar fi superior Fiului şi Duhului Sfânt. Părinţii Bisericii s-au împotrivit zicând că cele trei persoane ale Treimii ar fi egale, fără ca vreuna să le guverneze pe celelalte. Astfel, dacă - după Biblie- Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, atunci omul ar avea înnăscut libertatea, si este egal cu toti ceilalti oameni .

Noul Legământ, în cartea Faptele apostolilor, descrie cum primii creştini trăiau o viaţă în care nimeni nu era nici sărac, nici bogat, şi unde toţi erau egali, iar viaţa de zi cu zi se baza pe mutualitate.

Voind să trăiască aceeaşi experienţă a originilor, mişcarea anabaptistă trăia în Germania veacului XV după un model liber de orice constrangere. Unii trăiau în obşti care nu aveau de-a face cu guvernământul din timpul respectiv.

Creştinii vor avea de înfruntat o încercare fără precedent a credinţei şi dragostei lor de Dumnezeu. Vom fi nevoiţi să luptam si sa ne as­cundem în pustie – pe meleaguri precum cele de aici. Desigur, până la urmă ne vor găsi chiar şi aici. Scopul ascunderii nu este doar păstrarea vieţii noastre pământeşti, ci acela de a câştiga timp spre a ne întări sufletele pentru încercarea finală,PENTRU LUPTA. Iar aceasta trebuie să înceapă chiar de acum. Deci să începem cel puţin să ne luptăm cu lanţurile patimilor meschine ALE CONDUCATORILOR DE AZI şi să ţinem minte că adevărata noastră casă nu este aici, ci în ceruri. Să ne croim calea spre patria noastră cea cerească.

Despre conceptia de viata ortodoxa – Concluzii

Conferinţa ţinută de ieromonahul Serafim Rose în mânăstirea întemeiată de el la Platina, în munţii Californiei, în care părintele ne pune în gardă asupra principalelor pericole duhovniceşti ce ne ameninţă în ziua de azi.

Este evident pentru orice creştin-ortodox conştient de ce se întâmplă în jurul lui azi, că lumea se îndreaptă spre capătul ei. Aceste semne ale timpului sunt atât de evidente încât ai putea crede că lumea se dezintegrează chiar în acest moment. Care sunt câteva din aceste semne?

Anormalitatea lumii. Niciodată nu au avut loc astfel de manifestări ciudate şi nenaturale şi un comportament care să fie acceptat drept obişnuit ca acesta din zilele noastre. Dar, priveşte lumea din jurul tău: ce este în ziare, ce fel de filme sunt prezentate, ce este la televizor, ce cred oamenii că este interesant şi amuzant, pentru ce râd,pentru ce plang, toate acestea sunt absolut ciudate. Şi sunt oameni care le promovează în mod deliberat, bineînţeles, pentru propriul profit, şi pentru că aceasta este la modă, pentru că există o dorinţă perversă de astfel de lucruri.Minciuna,hotia,rautatea,perversitatea,lipsa de credinta, sunt elementele pe care se bazeaza societatea de azi.

Radicalizarea sindicatelor- GATA cu protestele PASNICE-motiv de ironie pentru PUTERE

PRINCIPIILE SINDICALISMULUI REVOLUTIONAR

1. Sindicalismul revolutionar bazandu-se pe lupta de clasa isi propune sa uneasca toti lucratorii in organizatii economice combatitive, ce lupta sa se elibereze de sub jugul dublu al capitalismului si al statului. Scopul sau este reorganizarea vietii sociale pe baza comunismului libertar, prin actiunea revolutionara a clasei muncitoare. Deoarece numai organizatiile economice ale proletariatului sunt capabile sa realizeze acest obiectiv, sindicalismul revolutionar se adreseaza lucratorilor in calitatea lor de producatori, creatori ai avutiei sociale, sa prinda radacini si sa se dezvolte in opozitie cu asa zisele ” partide muncitoresti/comuniste sau sociale” ce sunt incapabile de reorganizare economica si sociala.

2. Sindicalismul revolutionar este inamicul ferm al tuturor formelor de monopol economic sau social, el are drept scop abolirea acestora prin stabilirea de comunitati economice si organe administrative conduse de lucratori in propriile uzine, fabrici, etc. formand un sistem de consilii libere, fara subordonare fata de orice autoritate sau partid politic. Ca o alternativa la politica de stat si politica partidelor, sindicalismul revolutionar implementeaza reorganizarea economica a productiei, inlocuind dominatia oamenilor peste alti oameni cu gestionarea administrativa a lucrurilor. Prin urmare, obiectivul sindicalismului revolutionar nu este cucerirea puterii politice ci eliminarea functiilor statului din viata societatii. Sindicalismului revolutionar considera ca, odata cu disparitia monopolului proprietati trebuie sa vina si disparitia monopolului puterii si a dominatiei, nicio forma de stat camuflata nu poate fi vreodata un instrument de eliberare umana, ci dimpotriva, va fi intotdeauna creatorul noilor privilegii si monopoluri.

3.Sindicalismul revolutionar are doua functii: Sa efectueze lupta sindicala de zi cu zi pentru avansarea economica, sociala si intelectuala a clasei muncitoare in limitele societatii de astazi si sa educe masele, astfel incat acestea vor fi gata pentru a gestiona independent procesele de productie si de distributie atunci cand va veni momentul pentru a intra in posesia tuturor elementelor vietii sociale. Sindicalismul revolutionar nu accepta ideea ca organizare a unui sistem social bazat exclusiv pe clasa producatoare poate fi creata prin simple decrete si ordine guvernamentale. Sindicalismul revolutionar sustine ca aceast lucru poate fi obtinut numai prin actiunea comuna a tuturor lucratorilor din orice industrie sau domeniu, prin auto-gestionarea lucratorilor, astfel incat fiecare grup, fabrica sau domeniu al industriei este un membru autonom al organismului economic mai mare si sistematic conduce procesele de productie si de distributie in functie de interesele comunitatii, pe un plan convenit si bazat pe acord reciproc.

4.Sindicalismul revolutionar se opune tuturor tendintelor organizationale centraliste ale bisericii sau ale statului deoarece acestea pot servi doar pentru a prelungi supravietuirea statului, inerent inabusind spirtitul gandirii independente. Centralismul este organizarea artificiala ce subjuga oamenii de jos pretinzand superioritate, acest fapt se intampla deoarece treburile comunitatii si ale societatii sunt concentrate in mainele celor putini, faptul asta transforma individul intr-un robot ce stie sa primeasca numai ordine si sa isi lase viata pe mana altora. In organizarea centralizata, bunurile societatii sunt subordonate intereselor celor putini, diversitatea este inlocuita cu uniformitate si responsabilitate personala este inlocuieta cu disciplina rigida. In consecinta, sindicalismul revolutionar isi bazeaza viziunea pe organizatia federalista, adica organizarea de jos in sus si unirea tuturor fortelor in apararea ideilor si intereselor comune.

5. Sindicalismul revolutionar respinge activitatea parlamentara si orice colaborare cu organele legislative deoarece se stie ca orice sistem electoral cat de liber ar fi nu poate pretinde sa rezolve contradictiile clare ce stau la baza societatii de astazi si pentru ca sistemul parlamentar are doar un singur scop: sa dea un pretext legitim domniei minciunii si nedreptatii sociale.

6.Sindicalismul revolutionar respinge toate frontierele nationale si politice, care sunt create arbitrar si declara ca asa numitul nationalism este doar religie a statului modern, in spatele caruia se ascund interesele materiale ale claselor avute. Sindicalismul revolutionar recunoaste numai diferentele de natura economica, fie regionale sau nationale ce produc ierarhii, privilegii si orice fel de persecutie sociala fie ca e rasism , sexism etc. In spiritul solidaritatii, sindicalismul revolutionar suporta dreptul la autodeterminare pentru toate grupurile economice.

7.Din acelasi motiv, sindicalismul revolutionar lupta impotriva militarismului si razboiului. Sindicalismul revolutionar sustine propaganda anti-razboi si inlocuirea armatelor permanente pentru ca acestea sunt doar instrumente de contra-revolutie in slujba capitalismului, armatele permanente vor fi inlocuite de militiile lucratorilor ce in timpul revolutiei, vor fi controlate de catre sindicatele lucratorilor. In cele din urma, sindicalismul revolutionar sustine greva generala revolutionara ca un mijloc de opunere impotriva razboiului si a militarismului.

8.Sindicalismul revolutionar recunoaste necesitatea unei productii ce nu dauneaza mediului inconjurator si incearca sa reduca la minimum utilizarea resurselor neregenerabile utilizand ori de cate ori este posibil, alternative regenerabile. Sindicalismul revolutionar recunoaste ca la originea crizei ecologice din ziua de astazi sta lacomia pentru profit. Productia capitalista intotdeauna incearcă sa reducă la minimum costurile in scopul de a obtine mai multe venituri, din aceasta cauza profitul ia prioritate si orice daune aduse mediului inconjurator sunt ignorate pentru ca mediul este o externalitate ce nu creaza profit. Criza mondiala a accelerat tendinta recoltarii comerciale in detrimentul agriculturii de subzistenta. Acest fapt a produs distrugerea padurilor tropicale, foamete si boli. Lupta pentru salvarea planetei noastre si lupta pentru distrugerea capitalismului trebuie sa fie ceva comun, daca nu, ambele vor esua.

9.Sindicalismul revolutionar sustine metoda actiunii directe si sustine si incurajeaza toate actiunile si luptele ce nu sunt in contradictie cu propriile sale obiective. Metodele de lupta ale sindicalismului revolutionar sunt: greve, boicoturi, sabotaj, propaganda sociala, etc. Expresia cea mai adanca a actiunii directe este greva generala, care ar trebui sa fie, de asemenea, din punct de vedere al sindicalismului revolutionar – preludiul revolutiei sociale.

10.In timp ce sindicalismul revolutionar se opune tuturor formelor de violenta organizata, indiferent de tipul de guvern, el recunoaste ca vor exista ciocniri violente in luptele decisive duse de catre capitalismul de astazi si comunismul liber de maine. In consecinta, recunoaste ca fiind valabila violenta care poate fi utilizata ca un mijloc de aparare impotriva metodelor violente folosite de clasele dominante in timpul luptelor revolutionare care duc la expropierea terenurilor si a mijloacelor de productie. Deoarece aceasta expropriere poate fi efectuata numai din interventia directa a organizatiilor economice a lucratorilor, apararea revolutiei trebuie sa fie, de asemenea, sarcina acestor organizatii economice si nu a unui organism militar sau cvasi-militar.

11. Numai în organizatiile economice si revolutionare ale clasei muncitoare exista forte capabile de eliberare si energia creatoare necesara pentru reorganizarea societatii pe baza comunismului libertar.

ANARHISTI ROMANI IN PIATA CONSTITUTIEI